Jump to content

Avalon

Administrator
  • Content Count

    675
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    5

Avalon last won the day on January 12

Avalon had the most liked content!

Community Reputation

7 Neutral

Social Info

About Avalon

  • Rank
    LORDSTRIKE Asistent tehnic & Fondator

Recent Profile Visitors

The recent visitors block is disabled and is not being shown to other users.

  1. Avalon

    Cu ce echipa tineti ?

    La fel
  2. Domnule, Cristian atât timp cât serverul X, Y, Z. se află în comunitate, topicul "Forum Management" deschis de deținătorul serverului, continuie pentru a semnifica următoarele probleme. Dacă Serverul este retras din comunitate sau dezafilat topicul Forum Management poate fi închis. Edit: Si se permite doar un topic deschis T/D
  3. Avalon

    [Forum Management] PRO.LORDSTRIKE.RO

    Rezolvat Cât timp ai serverul afilat în comunitate acest topic rămâne deschis pentru a semnifica următoarele probleme, sau ceți dorești să-ți fie adăugat.
  4. în această categorie postează nu mai ownerul principal al serverului. Titlul topicului va fi [Forum Management] DNS server La deschiderea topicului trebuie, respectat modelul, după ce ownerul v-a primi un răspuns de la un Administrator are dreptul dea lăsa reply cu următoarele probleme. Următoarele cerințe pot fi adăugarea unui sub-forum, adăugarea unui Moderator pe categorie. La cerința "Moderator Categorie:" trebuie numele celui care dorești să-i fie dat Moderator, dacă nu dorești poți Semnifica cu răspunsul "Doar eu". 🌟Topicul făcut de Dumneavoastră, în acestă categorie. V-a rămâne deschis, până când serverul nu se mai află în comunitate. În topicul numit Ex: [Forum Management] Dns.lordstrike.ro. aveți dreptul de-a semnifica următoarele modificări. Exemplu: Doresc să fie adăugată categoria X. Doresc să fie ştearsă categoria X. Doresc să-i fie adăugat lui Y. Moderator pe categoria X. Model: Nick: Contact: Moderator Categorie: sub-forumuri: Gametracker / game-stats:
  5. Avalon

    [Lore] Amumu

    Amumu este un suflet singuratic și melancolic din imperiul antic al Shurimei, care străbate lumea-n lung și-n lat pentru a-și găsi un prieten. Fiind blestemat cu o vrajă străveche, este condamnat să rămână pe veci singur: atingerea sa înseamnă moarte, iar afecțiunea sa, năruirea tuturor speranțelor. Cei care susțin că l-au văzut îl descriu ca pe un cadavru readus la viață, mic de statură și acoperit cu bandaje de culoarea lichenilor. Amumu a inspirat nenumărate mituri, povești din folclor și legende transmise de-a lungul generațiilor – astfel încât nimeni nu mai poate ști acum care este adevărul. Locuitorii Shurimei știu cu toții că vântul bate întotdeauna spre asfințit în timpul dimineții, că un stomac plin într-o noapte cu lună nouă este un semn rău și că cele mai mari avuții și comori sunt ascunse sub cele mai grele pietre. Cu toate astea, nu pot cădea nicicum de acord asupra poveștii lui Amumu. Una din istorisirile cele mai răspândite îl leagă pe Amumu de prima mare dinastie care a condus Shurima, familie care a căzut pradă unei boli îngrozitoare, ce i-a ucis pe toți cu o viteză nimicitoare. Mezinul familiei, Amumu, ar fi fost izolat în camera lui și s-ar fi împrietenit cu o tânără servitoare, care-i auzise țipetele. Fata îi împărtășea noutățile de la curte și îi povestea despre puterile mitice ale bunicii ei. Într-o dimineață, fata i-a adus vestea morții ultimului său frate; Amumu devenise, astfel, împăratul Shurimei. Întristată de faptul că băiatul era nevoit să sufere o asemenea lovitură în singurătate, fata a descuiat ușa și s-a dus să-l consoleze în persoană. Amumu a îmbrățișat-o, dar s-a retras cuprins de groază: atingerea sa o condamnase pe tânără la aceeași soartă ca a întregii sale familii. La moartea fetei, bunica ei a aruncat un blestem cumplit asupra tânărului împărat. Furioasă, femeia considera că nepoata sa fusese ucisă de Amumu. Când blestemul a început să-și facă efectul, băiatul a fost prins pe veci într-un moment de suferință, ca o insectă în chihlimbar. O altă poveste aduce aminte de un alt tânăr pretendent la coroană, unul irascibil, vanitos și predispus la acte de violență. În această versiune, Amumu ar fi fost încoronat împărat al Shurimei încă de la o vârstă fragedă. Convins că este binecuvântat de Soarele însuși, și-ar fi forțat supușii să-l venereze ca pe un zeu. Amumu a pornit în căutarea legendarului Ochi al lui Angor, un artifact antic ascuns într-o criptă poleită cu aur, obiect despre care se spunea că oferă viață veșnică celui care reușește să-l privească fără teamă. Ani întregi, Amumu a căutat comoara, purtat prin catacombe întortocheate de către sclavii săi, pe care îi forța să se sacrifice în fața capcanelor descoperite pentru ca el să-și poată continua liniștit drumul. Într-un final, Amumu a ajuns în fața unei arcade aurite. Încântat, le-a poruncit zidarilor să dărâme ușa ferecată. Când împăratul a intrat valvârtej în cameră, hotărât să confrunte Ochiul lui Angor, sclavii au profitat de moment și au zidit la loc masiva ușă de piatră în urma lui. Unii spun că micul împărat a rezistat în întuneric o perioadă îndelungată, până când singurătatea l-a înnebunit și l-a făcut să-și sfâșie singur carnea de pe oase. După aceea, și-a acoperit tot trupul cu bandaje. Viața i-a fost prelungită de puterea Ochiului, așa că a avut timp destul să mediteze la greșelile făcute. Cu toate astea, darul era o sabie cu două tăișuri: Amumu avea să rămână singur pe vecie. După ce o serie de cutremure a dărâmat cripta, împăratul a reușit să scape de acolo, fără să știe cât timp trecuse de când fusese prins, mânat de hotărârea de a-și îndrepta greșelile. Cea de-a treia poveste despre Amumu ni-l prezintă pe primul și ultimul yordle care a condus Shurima, care credea cu tărie în bunătatea firii omenești. Pentru a le dovedi tuturor că avea dreptate, a jurat să renunțe la coroană și să-și ducă traiul ca un cerșetor, până în momentul în care avea să-și facă un prieten adevărat. Tânărul împărat era convins pe deplin că semenii lui nu aveau să-l lase la greu. Deși mii de oameni au trecut zilnic pe lângă cerșetorul yordle, nici măcar unul nu s-a oprit să-l ajute. Tristețea lui Amumu a crescut necontenit, până ce, într-o zi, micuțul yordle a murit de inimă rea. Cu toate astea, povestea nu se termină cu moartea sa: mulți jură că împăratul yordle cutreieră deșertul și acum, în căutarea celui care poate să-i redea încrederea în oameni. În ciuda discrepanțelor, aceste povești au multe elemente comune. Indiferent de circumstanțe, Amumu este condamnat să trăiască o viață fără sens, singur pentru eternitate și fără niciun prieten. Este blestemat să caute pentru totdeauna prietenia, prezența sa e o năpastă, iar atingerea lui aduce moartea. În nopțile lungi de iarnă, când focul arde tare-n sobă, poți auzi un plânset care vine din deșert. E mumia singuratică, cuprinsă de deznădejde și lipsită pe vecie de consolarea unui prieten. Indiferent de ținta căutărilor lui Amumu – ispășire, prietenie sau un simplu act de bunătate – un lucru este sigur: încă nu a găsit-o.
  6. Avalon

    [Lore] Alistar

    Pe vremuri, Alistar era cel mai puternic luptător din triburile de minotauri ale Marii Bariere și își apăra semenii de numeroasele pericole din Valoran. Totul s-a schimbat cu ocazia sosirii armatei noxiene. Keiran Darkwill, fiul cel mic al generalului Boram Darkwill și comandantul trupelor noxiene venite în expediție, a reușit să-l atragă în afara satului printr-un șiretlic. Când s-a întors, Alistar și-a găsit satul în flăcări și familia ucisă. Înnebunit de furie, a atacat în forță un întreg regiment noxian de elită, decimându-l. Furia oarbă a lui Alistar a putut fi potolită numai prin intervenția celor mai pricepuți magi ai sângelui, iar Alistar a ajuns în lanțuri în Noxus. Acolo și-a petrecut următorii ani ca gladiator, mereu aruncat în lupte nesfârșite pentru divertismentul conducătorilor noxieni. Sufletul lui Alistar, odată nobil, a început să se întunece. Minotaurul ar fi căzut în cele din urmă pradă nebuniei dacă Ayelia, o tânără slujitoare, nu l-ar fi ajutat să evadeze. Văzându-se liber și singur pe lume, Alistar a fugit unde a văzut cu ochii, sperând să se poată întoarce într-o bună zi ca să se răzbune pe noxieni și să o găsească pe cea care i-a redat speranța. În loc să se ascundă în umbre, a devenit un apărător al victimelor cruzimii guvernului noxian. În acest rol, Alistar a adus la lumină fapte ticăloase ascunse de armata noxiană și a devenit astfel un personaj foarte dezagreabil pentru nobilimea din Noxus. Activitatea sa caritabilă i-a adus mai multe distincții filantropice, o antiteză interesantă cu furia legendară de care dă dovadă în luptă.
  7. Avalon

    [Lore] Akali

    Ionia a fost mereu un tărâm al magiei sălbatice – locuitorii săi plini de viață și spiritele puternice ce sălășluiesc aici au încercat mereu să trăiască în armonie... dar uneori acest echilibru pașnic e greu de menținut. Câteodată trebuie intervenit pentru a-l influența. Membrii Ordinului Kinkou s-au declarat păzitorii echilibrului sacru al Ioniei. Loialii acoliți ai Ordinului călătoresc între tărâmul spiritual și cel fizic pentru a media conflictele dintre acestea, chiar și cu ajutorul forței atunci când e necesar. Mayym Jhomen Tethi, renumitul pumn al umbrei, a născut-o pe Akali în rândurile acestui ordin. Mayym și Tahno, partenerul ei, și-au crescut fiica conform principiilor Ordinului Kinkou, sub supravegherea atentă a Marelui Maestru Kusho, ochiul crepusculului. De fiecare dată când părinții lui Akali plecau în vreo misiune, ceilalți membri ai Ordinului aveau grijă de ea ca de propriul lor copil. Kennen, inima furtunii, a petrecut mult timp cu fata, învățând-o cum să mânuiască stelele ninja și arătându-i că viteza și agilitatea sunt mai importante decât forța brută. Akali era un copil precoce și-a învățat cu repeziciune lecțiile. Tuturor le era clar că va călca pe urmele părinților săi – alături de Shen, fiul și urmașul Marelui Maestru, urma să conducă o nouă generație care să se dedice menținerii echilibrului în Ionia. Dar echilibrul e volatil. În cadrul ordinului a apărut conflictul. Un acolit rebel, pe nume Zed, s-a întors și s-a luptat cu Kusho, reușind să obțină puterea după un puci sângeros. Împreună cu Mayym, Shen, Kennen și alți câțiva acoliți, Akali a fugit în munții din est. Din păcate, Tahno n-a putut scăpa. Zed aproape că reușise să transforme Ordinul Kinkou în nemilosul Ordin al Umbrelor. Dar Shen, noul ochi al crepusculului, intenționa să reconstruiască ce pierduseră. Hotărî că vor reveni la cele trei filosofii fundamentale ale Ordinului Kinkou: imparțialitatea pură, exprimată prin Privitul stelelor, împărțirea dreptății prin Urmărirea Soarelui și eliminarea dezechilibrului prin Plivirea grădinii. Chiar dacă mai rămăseseră doar câțiva, urmau să antreneze neofiți pentru a-și mări numărul. Când Akali a împlinit paisprezece ani, și-a început antrenamentul Kinkou, hotărâtă să devină noul pumn al umbrei după mama ei. Era o luptătoare uimitoare, care excela în tehnica secerilor kama și a pumnalelor kunai. Deși nu avea capacitățile magice ale multora din ceilalți acoliți, le-a dovedit tuturor că merită să poarte titlul; mama ei avea să se retragă și să-i îndrume pe neofiții mai tineri. Dar sufletul lui Akali era zbuciumat și ochii îi erau larg deschiși. Deși Ordinul Umbrelor și Ordinul Kinkou căzuseră la pace după ce Ionia fusese invadată de către noxieni, Akali vedea limpede că patria ei continua să sufere. A început să se întrebe dacă își îndeplinesc cu adevărat menirea. Prin ''Plivirea grădinii'', cei care amenințau echilibrul sacru ar fi trebuit eliminați, dar Shen îndemna mereu la măsuri moderate. Simțea că el o ține pe loc. Mantrele și meditațiile îi linișteau spiritul, dar cu astfel de frivolități n-aveau să-și învingă adversarii. Energia și voința ei s-au transformat în nesupunere. S-a certat cu Shen, l-a sfidat și a început să elimine inamicii Ioniei în felul ei. Și-a declarat indignarea față de neputința ordinului și față de valori precum echilibrul spiritual și răbdarea, care nu rezolvau problemele. Ionienii mureau pe tărâmul fizic, iar Akali era hotărâtă să-l apere. Se antrenase să fie asasină, așa că avea să fie o asasină. Nu mai avea nevoie de ordin. Shen n-a încercat s-o oprească. Știa că Akali trebuie să pornească singură pe acest drum. Poate că drumul o va conduce înapoi într-o bună zi, dar decizia îi aparține lui Akali.
  8. Avalon

    [Lore] Ahri

    Ahri este o vastaya care are o legătură profundă cu puterea latentă a Runeterrei, ceea ce-i permite să transforme magia în sfere de energie pură. Pe Ahri n-o încântă nimic mai mult decât să se joace cu victimele ei și să le manipuleze emoțiile înainte să le devoreze esența vitală. Însă în ciuda naturii ei de prădător, încă poartă în ea o urmă de empatie, pentru că fiecare suflet pe care îl devorează îi dezvăluie fragmente de amintiri. Ahri a fost abandonată de mică în pădurile înzăpezite din nordul Ioniei și nu știe nimic despre familia ei. Tot ce i-a rămas de la aceasta e o pereche de nestemate. ÎÎntr-o dimineață, s-a alăturat unei haite de vulpi de gheață care își urmăreau prada și n-a trecut mult timp până când acestea au ajuns s-o adopte. Pentru că nu cunoștea pe nimeni care s-o învețe să folosească magia rasei sale, Ahri a trebuit să descopere prin instinct cum să extragă energia din jurul ei ca să creeze sfere distructive și să-și iuțească reflexele pentru a-și doborî mai ușor prada. A descoperit că, dacă se afla suficient de aproape de căprioare, putea să le liniștească atât de mult încât acestea să rămână calme chiar și când își înfigea colții în trupurile lor. Ahri a întâlnit oamenii pentru prima oară când un grup de soldați străini și-a făcut tabăra lângă culcușul ei. Comportamentul lor i se părea neobișnuit și, dornică să afle mai multe despre ei, i-a urmărit de la distanță. S-a simțit deosebit de atrasă de un vânător care, spre deosebire de tovarășii lui care iroseau prea mult, folosea fiecare parte din animalele ucise, amintindu-i de familia ei de vulpi. Când vânătorul a fost rănit de o săgeată, Ahri a simțit că viața i se scurgea și nu avea să mai supraviețuiască mult. Din instinct, i-a devorat esența și a avut viziuni scurte cu amintirile lui – iubirea pierdută în luptă, copiii săi de pe un tărâm straniu, din fier și piatră. A descoperit că-i putea transforma teama în tristețe sau bucurie și, în timp ce murea, l-a fermecat cu viziuni ale unei pajiști însorite. Cu euforia vieții pe care o consumase curgându-i prin vene, Ahri a călătorit prin Ionia în căutarea altor victime. N-o încânta nimic mai mult decât să se joace cu victimele ei și să le manipuleze emoțiile înainte să le devoreze esența vitală. Uneori le uluia cu viziuni de o rară frumusețe, alteori cu halucinații de dor nemărginit și din când în când cu vise în nuanțele unei tristeți nesfârșite. Se îmbăta cu amintiri care nu erau ale ei, furate din viețile altora. Viziunile i-au permis lui Ahri să vadă prin ochii lor cum jurau credință unui templu al umbrelor, îi aduceau ofrande unei zeități a soarelui, întâlneau un trib de păsări vastaya ce vorbeau doar prin cântece și zăreau peisaje muntoase care nu semănau cu nimic din ce mai văzuse ea vreodată. A simțit cum inima i se sfâșie și s-a ridicat pe culmile încântării în amintiri scurte ce o făceau să-și dorească enorm să cunoască mai mult și a plâns când a văzut sătenii Ioniei masacrați de invadatorii noxieni. Ahri a rămas surprinsă când amintirile ei au ajutat-o să descopere povestea unei vulpi demonice nepământești. Pe măsură ce a absorbit din ce în ce mai multă esență vitală, a ajuns să se identifice din ce în ce mai mult cu victimele ei și a fost cuprinsă de vinovăție pentru că distrusese atât de multe vieți. S-a temut că miturile despre ea erau adevărate – că nu era decât un monstru crud. Dar dacă nu se hrănea o vreme, își simțea puterile scăzând și nu se putea abține să nu se hrănească iar. Ahri și-a testat stăpânirea de sine devorând doar cantități mici de esență a vieții, suficientă încât să absoarbă una sau două amintiri, dar nu cât să ucidă. A reușit să reziste o vreme, însă a fost atât de chinuită de foamea nesfârșită încât până la urmă a cedat tentației și s-a hrănit cu visele unui întreg sat de pe coastă. Tulburată de greșeala ei, Ahri nu s-a putut ierta, iar durerea profundă a forțat-o să-și pună propria existență sub semnul întrebării. S-a retras în peșterile înghețate, izolându-se în speranța că avea să învețe să-și controleze dorința necruțătoare. S-a întors după ani de zile, hotărâtă să exploreze toate fațetele vieții cu proprii ei ochi. Deși uneori se mai hrănește cu esență, n-a mai devorat niciodată vieți. Ahri a plecat în căutarea altora ca ea, având doar cele două nestemate ca indiciu al originii ei, dar hotărâtă să nu se mai bazeze pe amintiri împrumutate și pe vise nefamiliare.
  9. Avalon

    [Lore] Aatrox

    Aatrox și cei asemenea lui au fost odată luptători nobili în războiul dus pentru a apăra Shurima de invazia Vidului. În cele din urmă, însă, au devenit un pericol și mai mare pentru Runeterra, fiind învinși doar de magia vicleană a muritorilor. După secole de întemnițare, Aatrox a fost primul care s-a eliberat, corupându-i și transformându-i pe cei suficient de nesăbuiți încât să încerce să mânuiască arma magică care-i conține esența. Acum, într-un corp furat, schimonosit și transformat în amintirea formei sale de demult, cutreieră Runeterra și vrea să-și dezlănțuie mult-așteptata răzbunare catastrofală.
  10. Avalon

    Informații legate despre categorie

    - în această categorie vor fi toate povestirile campionilor mai exact povestea fiecăruia
×
×
  • Create New...